Prima pagină > Textes > Communiqués extérieurs > Apel din partea cooperativei Longo maï pentru susținerea ZAD
Luni 5 iunie 2017
Toate versiunile acestui articol : [Deutsch] [Español] [français] [italiano] [Nederlands] [Português] [română]
Sunt deja câțiva ani de când urmărim cu interes evenimentele care se petrec în Bretania, în localitatea Notre-Dames-des Landes, la câțiva kilometri distanță de Nantes. Efortul depus de comunitatea de protestatari în această zonă ne bucură și ne dă speranță. Cele 1650 ha de bocage(2) care constituie ZAD reprezintă unul dintre spațiile europene unde rezistența împotriva agravării efectelor negative ale dezvoltării tehnico-industriale și ale consumismului, împreună cu bucuria de a experimenta alte forme de organizare socială, se manifestă deosebit de intens și tranșant.
Deja în 1973, în manifestul «Criza, o ofensivă», Longo maï a întrezărit un viitor deziluzionant pentru gernerația tânără, și a propus luarea în posesie a unor zone rurale depopulate, în scopul experimentării unor modele de viață alternative și al creării bazei materiale pentru autonomie. Mișcarea își propune solidaritate activă și schimbarea societății. În decursul timpului, în urma acestei inițiative au apărut zece cooperative gestionate autonom, în cinci țări europene. În Notre-Dames-des-Landes, de 40 de ani populația rezistă construirii unui nou aeroport3 de către Vinci (cea mai mare companie de construcții din sectorul public la nivel mondial), refuzând totodată consecințele asupra modului lor de viață care decurg de aici: ritmul precipitat, simbolizat de companiile aeriene low cost; extinderea metropolei Nantes în detrimentul terenurilor fertile; distrugerea unei biodiversități excepționale. Ocuparea zonei în anul 2008 a marcat o nouă etapă a acestei lupte, purtată la început de o mână de țărani și locuitori rebeli, susținuți de o parte importantă a populației din împrejurimi. De atunci încoace, aici trăiesc împreună oameni cu raționamente și concepte foarte diverse; peisajul de tip bocage este presărat acum cu gospodării salvate de la distrugere, ocupate de militanți, de barăci și construcții utilitare, grădini de legume, lanuri cultivate cu cereale, brutării, ateliere pentru producerea brânzeturilor sau a conservelor, așa numitele „nepiețe” (piețe cu predare liberă sau prețuri libere), biblioteci, săli de concerte sau reuniuni, un dispensar, un post de radio care emite în Zonă, spații pentru copii. Toate acestea sunt folosite în comun de către câteva sute de rezidenți, „un arhipelag unde conviețuiesc grupuri eterogene, organizându-se fie împreună, fie laolaltă, scopul fiind păstrarea infrastructurilor împărtășite cu mișcarea în ansamblul ei”4. Rezidenții sunt în permanență amenințați de pericolul evacuării; însă ceea ce aceștia și-au clădit, fie că este vorba de proiecte sau de construcții concrete, exprimă dorința lor nestrămutată de a rămâne aici pe termen lung.
Fără a idealiza viața în ZAD, sau a trece sub tăcere faptul că există și conflicte generate de raționamentele și practicile neunitare, un lucru este cert: această mișcare reușește să fie tot mai puternică, și totodată să rămână deschisă. Marea diversitatea a membrilor acestei comunități care luptă împotriva aeroportului (țărani, ocupanți, grupuri de inițiativă cetățenească, deputați, ecologiști) constituie o forță incontestabilă și îi garantează trăinicia.5
Însă a da astfel cu tifla societății convenționale și dogmatice, nu putea decât să provoace profunda reprobare și represiuni puternice din partea statului. În octombrie 2012, intervenția brutală a forțelor polițienești în scopul evacuării ocupanților, denumită „Operațiunea Cezar”, s-a soldat cu sute de răniți printre cei care apără această regiune. Acțiunea a fost însă un eșec de răsunet, și, în mod paradoxal, a contribuit la mobilizarea și mai puternică a protestatarilor: o lună mai târziu, la acțiunea de reocupare a zonei au fost prezenți 40 000 de oameni, iar ulterior s-a declanșat un val imens de activități de construire. Însă amenințarea evacuării, când mai intensă, când mai redusă, funcție de moment, reprezintă în continuare o grea povară pe umerii membrilor ZAD.
Mișcarea de protest împotriva aeroportului găsește susținere în toată Franța: există peste 200 comitete de solidaritate, care regrupează oameni cu diverse orientări; printre ei se află cetățeni simpli, aleși locali, sindicaliști, cadre universitare și jurnaliști. Cu diferite ocazii, mii de persoane se întrunesc pentru a reflecta asupra unor tematici diverse, ca de exemplu agricultură, silvicultură sau probleme sociale, elaborând proiecte legate de viitorul lor comun.
În Longo maï, ne regăsim în genul acesta de agitație veselă și prolifică, și ne simțim solidari cu acest protest. Ne sunt comune abordările fundamentale, precum refuzul omniprezenței banilor în viața cotidiană, constituirea bunurilor colective, autonomia alimentara, atitudinea critică față de structurile morale și instituționale care își arogă dreptul de a administra lumea în care trăim. Ne preocupă aceleași problematici, ceea ce a dat naștere, în decursul timpului, la un sentiment autentic de apropiere.
Împreună, ne angajăm activ împotriva proiectelor nocive și megalomane, solidarizându-ne cu populațiile indigene din Mexic, apărând pământul și pădurile. Ne implicăm în problemele migranților și ale refugiaților.
Este imperios necesar ca ZAD să continue drept un proiect comun, creativ, liber de constrângeri, abandonând dogmele agriculturii industriale și relațiile sociale marcate de spiritul unei concurențe înverșunate, unde toți luptă contra tuturor; un proiect fără ierarhii, rebel, atotcuprinzător și generos, excluzând atitudini rasiste sau homofobe. În cazul în care proiectul aeroportului ar fi abandonat, ar fi nedrept ca terenurile aferente – o enclavă naturală și protejată – să revină din nou celor care au poluat masiv întreaga regiune și au contribuit la propagarea agriculturii industriale. Ar fi inacceptabil ca tocmai cei care aveau de gând să facă să dispară acest pământ sub un strat de beton pentru un câștig în plus, să continue să exercite dreptul de control asupra viitorului său.
Prin evacuarea ZAD s-ar creea un precedent și pentru numeroase alte cauze, ca de exemplu rezistența împotriva unui proiect turistic gigant în Roybon, împotriva unui depozit permanent de deșeuri nucleare în localitatea Bure, sau împotriva noului tronson de șosea de mare viteză Lyon-Turin…
În calitatea sa de mișcare protestatară internațională, Longo maï dorește să facă cunoscută lupta pentru ZAD și dincolo de granițele Franței. De aceea, apelăm la toți prietenii noștri din întreaga Europă să descopere și să apere această zonă în cazul unei noi tentative de evacuare. ZAD are nevoie de sprijinul vostru! - Folosiți toate mijloacele disponibile pentru a exercita presiuni asupra statului francez și a companiei Vinci. - Manifestați-vă solidaritatea și faceți cunoscută această mișcare de protest, difuzând broșura «Apărarea ZAD», disponibilă în mai multe limbi pe site-ul constellations.boum.org).
Mișcarea cooperativelor europene Longo maï, Limans, aprilie 2017
Contact: longomaicall@riseup.net
1. ZAD: Zone à défendre – zonă apărată, sub protecție. Deturnare a frazei: Zone d’aménagement differée – aprox. „zonă de dezvoltare prospectivă”.
2. Bocage: tip de peisaj în partea de nord-vest a Franței.
3. Există deja un aeroport internațional, Nantes Atlantique, de aproximativ aceeași mărime ca cel din Geneva, având însă un trafic de pasageri de trei ori mai mic ca acesta din urmă.
4. Extras din broșura «De la ZAD aux communaux», disponibilă la adresa: zad.nadir.org.
5. Hotărârea nestrămutată a rezidenților ZAD privind configurarea unui viitor comun reiese din textul «Les 6 points pour l’avenir de la zad» (6 puncte pentru viitorul ZAD) din anul 2015. Disponibil la adresa: constellations.boum.org.